Business

Situația financiară poate fi intimidantă, realitatea este, însă, primară și bazică: economisești mai mult decât cheltuiești, identifici modalități suplimentare de câștig, investești pe termen lung și îți protejezi bunurile și capitalul. Touși, dacă lucrurile par să fie atât de simple, de ce atât de mulți oameni întâmpină dificultăți?
Există persoane care cred că scopul unei investiții este să câștigi piața și să acumulezi cât mai mulți bani, că oamenii isteți și conștiincioși își asigură succesul și că drumul spre fericire este pavat cu abundență. Apoi.. există și oameni care înțeleg.
Un „Feng shui” financiar este o fotocopie a armoniei dintre toate aspectele financiare personale, într-un echilibru de management al banilor. Cei mai mulți oameni cred că bucuria înseamnă o cât mai mare putere financiară. Astfel, ei lucrează zi și noapte, fac o multitudine de compromisuri și acumulează inconștienți diverse afecțiuni, cu uniceul scop de a câștiga bani, în speranța că vor aceștia le vor aduce fericirea. În realitate, întâlnim atâtea situații în care satisfacția nu apare.. fără echilibru.
„De cât pământ are nevoie un om?” este o povestioară frumoasă scrisă de Leo Tolstoy, ce explică natura umană, în contextul puterii financiare.
Un țăran pe nume Pahom își surprinde soția și cumnata certându-se pe drepturile de teren în oraș și la fermă. Acesta gândește în sinea lui: „Dacă aș avea mult pământ, nu mi-ar mai fi teamă de nimic în viața asta!”
La scurt timp, o hangiță din sat se hotărăște să își vândă proprietatea, iar țăranii satului cumpără atât cât își permite fiecare. Pahom cumpără și el o bucățică de teren, iar prin truda asiduă reușește să își achite datoriile și să aibă un trai mai confortabil.
După un timp, Pahom se mută într-o zonă dintr-o comună mai îndepărtată. Aici, își poate cultiva mai multe terenuri și poate strânge bani frumușei, dar trebuie să cultive totul pe teren închiriat, ceea ce îl irită. În cele din urmă, după ce cumpără și vinde câteva bucăți de teren fertil, este prezentat familiei Bashkirs, despre care i se povestește că sunt oameni simpli ce dețin o suprafață uriașă de teren.
Pahom merge la ei să achiziționeze cât mai mult pământ pentru un preț cât de mic poate fi negociat. Oferta lor este una neobișnuită. Pentru o mie de ruble, Pahom poate să parcurgă pe jos orice suprafață își dorește să aibă pentru el, pornind începând cu zorii zilei și trasându-și ruta de-a lungul drumului. Dacă se va reîntoarce la locul pornirii până la apusul soarelui aceleiași zile, întreaga zonă încercuită de-a lungul rutei trasate de el urmează să devină a lui. Dacă însă, nu se întoarce la punctul de plecare până la momentul stabilit, Pahom acesta va pierde banii și nu va primi nicio bucățică de pământ.
Pahom este încântat și crede că va putea parcurge o distanță foarte mare. E convins chiar că tocmai a întâlnit cea mai mare șansă a vieții lui. Merge pe jos și trasează terenul parcurs pănă spre finalul zilei, chiar înainte de apusul soarelui. Aproape să își finalizeze traseul, realizează că este foarte departe de punctul de la care a pornit și aleargă înapoi cât poate de repede spre familia Bashkir, care îl aștepta. Reușește să sosească la locul stabilit chiar în timp ce soarele își defășura apusul cu grandoare. Familia Bashkir îi sărbătorește succesul, dar Pahom, extenuat din pricina alergării, cade și moare.
Servitorul lui îl înmormântează precum pe un om oarecare, într-un loc de doar 2 metri, oferind astfel un răspuns întrebării din titlul povestioarei cu cea mai pătrunzătoare înțelepciune despre bani și echilibru.