Work

Lucrul, jobul, munca și activitățile cu o responsabilitate externă variază și ele în funcție de aspirații, dorințe, aptitudini, capacitate, circumstanțe impersonale și oportunități. Fiecare dintre noi îi oferă muncii roluri asemănătoare, dar totuși diferite.
Munca se află în relație cu succesul și cu eșecul, cu efortul și amuzamentul, cu gratificarea și exploatarea, cu demnitatea și înjosirea, cu drepturile și discriminarea, cu cetățenia și excluderea. Teoretic, nicio parte a vieții nu există fără un efort conștient. Cu toate acestea, viața înseamnă mult mai mult decât atât.
De ce este munca atât de importantă în viața noastră și în ceea ce suntem? Cât de mult ne înnobilează ea și cât de tare ne irosește? Ce perspectivă a muncii ne-ar putea ghida în înțelegerea semnificației acțiunilor noastre și a existenței proprii? Ce mituri avem de demontat? Poate fi munca reinventată?
Timp de milenii, oamenii au muncit pentru supraviețuire. Pe parcursul ultimelor milenii, însă, au realizat că munca lor poate fi distribuită și structurată în sarcini diferite, apoi atribuită unor persoane specializate, constatând astfel că șansele lor de supraviețuire sporeau considerabil.
Evident, astăzi, avem privilegiul de a munci nu doar pentru supraviețuire, ci pentru o viață împlinită. Un om obișnuit petrece aproximativ 80.000 de ore muncind. În ciuda acestui fapt, nu problematizăm și nu ne evaluăm suficient profesia și utilitatea timpului pe care i-l acordăm, nu doar pentru noi, dar și pentru societate.
Conceptele muncii și ale unui job derivă din dimensiuni distincte. În timp ce munca are o percepție socială extinsă în afara granițelor organizaționale, jobul este perceput ca rezultatul interacțiunii dintre caracteristicile de situație și dimensiunile organizatorice, și valoarea și relevanța lor pentru o persoană anume.