Total
0
Shares

A mai trecut o zi și-mi pare lungă,
Distanța până la apusul care
Te mângâie cu fruntea pe picioare
Și-ncet, încet, încearcă să ajungă

La rădăcina ta. Din întâmplare,
Vrea noaptea neagră parcă să străpungă
Ziua trecută ce aleargă-n dungă
Furând din chipul tău stropi de culoare.

Mai trece-un ceas și împletesc din gânduri
Pe fața rimelată de suspine
Imagini vechi, alb-negru, printre rânduri

Te regăsesc cu flori în păr. Știu bine
Că trec în zbor cocorii albi în cârduri,
Dar voi găsi în zori un ţărm cu tine.
*
Se-abate ploaia-n drumul ei spre casă
Prin negurile inimii să-i spele
Neliniștea, dar gândurile mele
Împodobesc o noapte prețioasă

Cu fir de-argint… Poteca înspre stele,
Poveștile culcate pe mătasă
Abia se nasc, iar luna maiestuoasă
‘Ți-ndrumă mâna caldă prin dantele

Să mă găsești pe plajele brăzdate
De vânturi reci și valuri ne-mblânzite
Cu tălpile în aur înmuiate,

Dar dacă vii să-mi dai un semn, iubite,
Să-ți fac pe țărm, din scoici și nestemate,
Un templu pentru zile însorite.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif