Ţi-aş fi iertat …

Ţi-aş fi iertat orice păcat, dacă aş fi ştiut că vei găsi în iertarea mea puterea de a nu mai greşi, nu o sămânţă în care să încolţească următoarea greşeală. Ţi-aş fi iertat orice păcat, dacă nu m-ai fi lăsat să iert plictisit, pe tine adesea şi pe mine niciodată. Ţi-aş fi iertat orice păcat din trecut şi viitor, dacă m-ai fi scutit de pedeapsa de a-mi vedea vina acolo unde nu este şi dacă n-ai fi trecut cu vederea că n-am nicio obligaţie să iert mai mult decât Dumnezeu. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă nu m-ai fi lăsat să-mi fac atâtea păcate iertând mereu şi dacă m-ai fi lăsat să aflu că există şi fericiri mai presus de iertări.

Ţi-aş fi iertat orice păcat, orice faptă şi orice dar otrăvit, mai puţin cuvintele rele spuse despre mine. Ţi-aş fi iertat orice păcat, măturând pe jos cu instinctul meu, dacă mi-ai fi demonstrat măcar o dată că iertarea învinge răzbunarea logic şi sentimental. Ţi-aş fi iertat pagubele prieteniei mele şi orice păcat, capabil să-l înţeleg dacă aşa nu ţi-aş fi înlesnit nedreptatea. Ţi-aş fi iertat toate păcatele făptuite în zilele pe care le vedeam sărbătoare, dacă aş fi avut măcar un indiciu că regreţi pentru tot ce răstigneşti.

Ţi-aş fi iertat orice păcatt al furiei, toate remuşcările pe care le-ai simţit cu întârziere, dacă mi-ai fi arătat că, în lipsa sufletului, te doare măcar călcâiul sub care ai strivit o nouă şansă. Ţi-aş fi iertat orice păcat, mi-aş fi iertat propriul ucigaş de sentimente, dacă aş fi ştiut că mai apoi cea mai mare putere a sa devine iertarea. Ţi-aş fi iertat orice păcat, dacă m-ai fi iertat când eram fericit şi m-ai fi cruţat de ideea că, adesea, fericirea e dureroasă. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă n-ai fi încercat să pretinzi că iertarea şterge faptele şi că, iertând, ne resetăm. Din păcate, iertarea de pe buze nu seamănă cu iertarea care se chinuie în inimă. Ţi-aş fi iertat orice păcat, mai ales când ai cerut, dacă nu m-ai fi condamnat să iert mereu, ca şi când iertarea e ceva ce ni se cuvine, chiar dacă păcatul insistă, rămâne şi apasă.

Ţi-aş fi iertat orice păcat din care tu ai făcut o afacere şi orice păcat pe care l-ai mărturist de frică, dacă nu ai fi încercat să le justifici ca fiind treburi umane, demne de trăit cu ele. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă nu ai fi permis să stau doar gard în gard cu ce-i frumos în viaţă şi orice păcat făcut din mândrie, dacă lenea n-ar fi fost elementul de legătură al ignoranţei. Ţi-aş fi iertat orice păcat cu un zâmbet, dacă zâmbetul nu mi-ar fi răspuns că uneori îi este atât de greu să ascundă lacrimile invidioase degeaba pe el. Ţi-aş fi iertat orice păcat şi aş fi acceptat orice scuză de a nu fi fost acolo când trebuia, dacă ştiind că iert din nou, n-o să-mi mai lipseşti nicio altă dată.

Ţi-aş fi iertat păcatul de a fi făcut alegeri sumbre, dar nu am putut ierta să ne înlocuim. Te-aş fi iertat că nu mă pot numi azi Libertate, dar mai mult regret că n-am ştiut să o explic celui ce o încalcă. Ţi-aş fi iertat orice păcat şi cu el toţi oamenii ipocriţi, dacă aş fi crezut că pot repara unele caractere precum o telecomandă defectă. Dar, uneori, cel mai mare păcat e să credem că păcătoşii merită mai mult decât a doua şansă. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă nu aş fi regretat că n-am făcut tot ce mi-am propus. Ţi-aş fi iertat orice păcat dacă o dată în viaţă ai fi păcătuit pentru mine şi ţi-ar fi plăcut să te recompui sufleteşte, astfel încât să nu merg până la capăt doar ca să văd cât pot să rezist.

Ti-aș fi iertat multe dar nu mai am ce, ți-am iertat totul !