Vasul crӑpat

O femeie din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele douã capete ale unui bãț, și le cãra pe dupã gât. Un vas era crãpat, pe când celalalt era perfect și tot timpul aducea întreaga cantitate de apă.
La sfârșitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasã, vasul crãpat ajungea doar pe jumãtate plin.
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas și jumãtate de apã. Bineînțeles, vasul bun era mândru de realizãrile sale. Dar bietului vas crãpat îi era atât de rușine cu imperfectiunea sa, și se simțea atât de rãu că nu putea face decât jumãtate din munca pentru care fusese menit!
Dupã 2 ani de nereușitã, i-a vorbit femeii lângã izvor:
– Mã simt atât de rușinat, pentru că aceastã crãpãturã face ca apa să se scurgã pe tot drumul pânã acasã!
Bãtrâna a zâmbit:
– Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, însã pe cealaltã nu? Asta pentru că am știut defectul tãu și am plantat semințe de flori pe partea ta a potecii, și, in fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori și decorez masa cu ele. Dacã nu ai fi fost așa, n-ar mai exista aceste frumuseți care împrospãteazã casa.

Crapatura vasului nu înseamna sfarsitul, ci posibilitatea de a face ceva diferit!